Servicii

Patologia inflamatorie a urechii externe

1.  Otita externa difuza : reprezinta inflamatia dezvoltata la nivelul tegumentului conductului auditiv extern, de etiologie infectioasa, eczematiforma sau seboreica.

Factorii favorizanti sint:

  • umezeala (umiditate crescuta, inot, transpiratie)
  • introducerea in CAE a unor obiecte straine(betigase, proteze auditive, dopuri)
  • traumatismele locale
  • scaderea de secretie ceruminoasa( mai ales la cei care isi curata excesiv CAE)
  • retentia de detritusuri epidermice
  • boli cronice dermatologice: acnee, psoriazis, eczema, dermatita seboreica

Simptomatologia consta in: otalgie intensa(durere), mai ales nocturna, oree(secretie),  hipoacuzia (surditatea).

La consultul ORL se observa  tumefactia conductului auditiv, durere la tractiunea pavilionului auricular, secretie purulenta, adenopatie satelita.

otita externa

Tratamentul otitei externe

Otita externa usoara poate avea o evolutie autolimitata, asfel incit renuntarea pentru citeva zile la inot sau spalatul parului, la folosirea de betigase auriculare poate duce la vindecare. Autotratamentul este foarte periculos pentru ca membrana timpanica poate fi perforata si se poate ajunge la o otita medie. Tratamentul este de obicei local, practicindu-se zilnic toaleta CAE de catre medicul specialist ORL cu aspirarea secretiilor, instilatii cu solutii antiinflamatoare, antiseptice, antiedematoase, urmate de aplicarea unei mese de tifon peste care se instileaza diferite solutii, timp de mai multe zile.

Aceste solutii auriculare pot contine substante antibiotice, antifungice, cortizonice sau substantece modifica ph-ul local. Pe cale generala se administreaza antialgice si antiinflamatorii, iar daca apare febra sau simptomatologia nu se amelioreza se instituie tratament antibiotic pe cale generala. Odata vindecata otita externa , conductul auditiv extern isi reia singur functia de autocuratare.

Este foarte importanta profilaxia otitei externe :

  • eliminarea factorilor favorizanti ( nu se introduce nimic in ureche, dupa baie/inot uscarea CAE cu ajutorul feonului, evitarea inotului sau spalatului parului daca apar simptome de otita externa)
  • administrarea de vaccin antistafilococic,
  • tratarea starilor de imunodeficienta, etc.

Prognosticul otitei externe este bun, otita externa raspunzind bine la tratament; in lipsa tratamentului pot apare complicatii ( mai ales la cei cu diabet zaharat, stare de imunodeficienta).

2 . Furunculul de conduct auditiv extern : este o forma localizata de otita externa acuta ce consta in dezvoltarea unei infectii la nivelul foliculilor pilosi de la nivelul conductului auditiv extern.

De obicei este o infectie stafilococica.

Simptomatologia:durere(otalgie), secretie(otoree), stenoza CAE, adenopatie satelita.

Tratamentul furunculului de conduct auditiv extern consta in aplicatii locale de solutii slab alcoolizate, rivanol  de catre medicul specialist ORL ; Tratamentul se completeaza cu administrarea de antalgice;antiinflamatoare; antibiotice sistemice.

Daca exista recidive frecvente se recomanda vaccin antistafilococic tipizat sau autovaccin.

 

3. Otomicoza :  (otita externa micotica) reprezinta o infectie a tegumentului CAE prudusa de fungi.

Exista o serie de factori favorizanti: caldura, patrunderea apei in conduct, absenta cerumenului, dopul epidermic, diabet zaharat, factori hormonali,stari imunosupresive, prezenta unei infectii bacteriene la nivelulCAE,cavitate de evidare, purtarea unei proteze auditive.

Simptomatologia otitei externe micotice : prurit, senzatie de plenitudine auriculara ,hipoacuzie usoara , uneori otalgie.

La examenul otoscopic si otomicroscopic se observa la nivelul conductului auditiv extern depozite alb-gri sau negre, uneori cu aspect de sugativa.

otomicoza

Tratamentul otitei externe micotice este local constind in toaletarea CAE prin aspiratii auriculare zilnice sub control otomicroscopic, mese cu alcool boricat, sol. iodate sau antimicotice.

Tratamentul va dura cel putin doua saptamini pentru evitarea recidivelor.

Patologia inflamatorie a urechii medii

1.  Otita medie seroasa acuta  – are evolutie sub 2-3 luni, de obicei citeva zile.

Simptomatologie: in conditiile unei rinofaringite acute apare senzatia de presiune in ureche, insotita de otalgie(durere), pocnituri in ureche in timpul masticatiei, hipoacuzie variabila.

Tratamentul se adreseaza in primul rind rinofaringitei: decongestionante nazale, antialergice, antiinflamatoare si antialgice per-os.

Dupa episodul acut se practica, dupa caz, adenoidectomie , rezectie sept nasal , mucotomie, etc.

2.  Otita medie seroasa cronica : cu evolutie mai mare de 2-3 luni.

Simptomatologie: hipoacuzie , senzatie de plenitudine aurala, autofonie, acufene.

Acumetrie, audiometrie : se evidentiaza hipoacuzie de transmisie

Impedansmetrie: evidentiaza curba de tip B( lipsa aerului din cavotimpan)

Evolutia este cronica, recidivanta.

Tratament:

  • decongestionante nazale , antihistaminice, mucolitice, antiinflamatoare, vitaminoterapie, uneori antibiotice.
  • eliminarea colectiei retrotimpanice prin paracenteza ( miringotomie) cu aspirarea secretiilor si aplicarea unui aerator transtimpanal permanent ( care se va elimina singur dupa 3-6 luni)
  • procedee de permeabilizare a foselor nazale ( mucotomie , rezectia septului nasal deviat, adenoidectomie , polipectomie)

3.  Otita medie acuta: reprezinta inflamatia acuta a mucoasei urechii medii, indiferent de etiologie sau patogeneza.

Forme clinice: otita acuta congestiva , otita acuta catarala, otita acuta supurata

Simptomatologia este variata in functie de faza evolutiva a otitei: hipoacuzie , autofonie durere intense, pulsatila , febra, stare generala alterata, astenie, inapetenta, agitatie.

Evolutie:- forma catarala se poate vindeca si fara tratament in 1-3 saptamini, dar se poate transforma in forma supurata, forma ce poate dura de la citeva zile la citeva saptamini si se poate complica in 9-10% din cazuri( otomastoidita acuta, paralizie faciala labirintita acuta, meningita, encefalita, etc.)

Tratament medicamentos : antibiotic pt cel putin 10 zile, decongestionante nazale, antiinflamatoare,antalgice ,antialergice

Tratamentul local : toaleta auriculara zilnica( aspiratia secretiilor, spalarea CAE), de catre medicul orl.

Urechea trebuie lasata libera.

Cind membrana timpanica este foarte bombata, febra persista iar durerile sint foarte mari sub un tratament corect, sau daca apar complicatii, atunci se practica incizia timpanului pentru a se evacua colectia din urechea medie.

Pentru prevenirea recidivelor se va realiza inlaturarea tuturor cauzelor de obstructie nazala si rinofaringiana.

 

4.  Otita medie supurata cronica : reprezinta o inflamatie cronica, evolutiva, activa a mucoperiostului urechii medii care este caracterizata de prezenta unei perforatii a membranei timpanice.

Otita medie supurata cronica se clasifica in:

  • otita medie supurata cronica simpla
  • otita medie supurata cronica propriu-zisa (osteitica; polipoasa; colesteatomatoasa)
  • Simptomatologia otitei medii supurate cronice propriu-zise:
    • otoree mucoasa sau purulenta, fetida, recidivanta;
    • hipoacuzie;
    • uneori ameteli.

La examenul local medicul specialist ORL observa: otoree purulenta,fetida, perforatie timpanala de forma si dimensiune variabila

Pentru stabilirea diagnosticului sint necesare o serie deinvestigatii, si anume: examenul bacteriologic al secretiei otice, examinare otomicroscopica , radiografii de mastoida in diferite incidente (Schuller, Stenvers), tomografie computerizata craniocerebrala cu substanta de contrast, RMN craniocerebral

Tratamentul otitei medii supurate cronice:

  • Tratamentul medical local consta in aspiratii zilnice auriculare, pulverizare de acid boric, instilatii de solutii antibiotice sau antimicotice; chiuretarea si cauterizarea granulatiilor, polipilor.
  • Tratamentul general se face cu antibiotic dupa antibiograma, timp de 10-14 zile, dezobstruante nazo-faringiene , antiinflamatoare, mucolitice.
  • Tratamentul chirurgical in otita medie cronica supurata consta in diferite tehnici de antro-adito-atico-mastoidectomii cu timpanoplastie intr-o etapa ulterioara

Uneori, datorita auzului scazut, este necesara protezarea auditiva dupa efectuarea audiogramei.

OTOSCLEROZA

Otoscleroza  este o afectiune specifica omului, mai frecventa la femei si la rasa alba.

Otascleroza este o boala cu transmitere genetica ce consta in aparitia unor modificari osoase la nivelul capsulei otice. Aceste modificari osoase determina blocarea articulatiei dintre scarita si urechea interna cu anchiloza lantului osicular din urechea medie. Acest lucru duce la hipoacuzie si in timp chiar la pierderea completa a auzului.

Simptomatologia otosclerozei are debut lent, progresiv cu hipoacuzie unilaterala sau bilaterala, acufene, senzatia de plenitudine auriculara, iritabilitate, logoree.

La consultul ORL  se observa timpanul de aspect normal, conduct auditiv curat, fara secretii.

Examenul acumetric instrumental arata hipoacuzie de transmisie.

Audiograma tonala arata hipoacuzie de transmisie, rareori hipoacuzie neurosenzoriala in forma de tip Manasse; impedansmetria arata curba de tip A, cu reflex stapedian absent.

Tratamentul otosclerozei

Tratamentul otosclerozei poate fi medical sau chirurgical.

 Tratamentul medical consta in administrarea de fluorura de sodiu, vitamina B1, B6.

 Tratamentul chirurgical are drept scop refacerea mobilitatii lantului osicular.

Exista mai multe tipuri de interventie chirurgicala, in functie de cit de avansate sint leziunile de otoscleroza; de aceea alegerea tipului de interventie se va face strict intraoperator.

Operatia trebuie precedata de tratamentul tuturor afectiunilor rinosinusale si rinofaringiene ( rinita cronica, deviatie sept nazal, polipoza nazala, sinuzita cronica,etc).

Daca interventia chirurgicala nu se poate face ( refuzul pacientului, pacientul lucreaza in mediu cu zgomot, surditate neurosenzoriala, boli asociate ce contraindica interventia, etc.) iar auzul nu este satisfacator, se indica protezarea  auditiva.

AUDIOMETRIA

Audiometria   reprezinta una din metodele de explorare functionala utilizate in consultatia ORL pentru precizarea diagnosticului in cazul afectiunilor urechii medii.

Auditia reprezinta una din modalitatile de comunicare interumana.

Hipoacuzia (surditatea) este incapacitatea de a percepe si intelege stimuli acustici.

O surditate senzoriala ce dureaza mai mult de doi ani se insoteste de degenerare neuronala prin afunctionalitate.

Exista diverse metode de recuperare a pierderii de auz: chirurgicale, protezare auditiva etc.

Protezarea auditiva poate fi realizata pecale aeriana sau osoasa cu:

-proteze auditive amplificatoare

-proteze auditive implantabile chirurgical: – BAHA(bone anchored hearing aid)

– Symphonix

– implantul cohlear

– implantul nuclear

Protezele auditive amplificatoare:  a mplifica sunetele in anumite zone de frecventa specifice.
Componentele unei proteze sint:bateria, microfonul amplificatorul, filtrul receptorul si potentiometrul

Protezele pot fi grupate in trei categorii: proteze analoage, proteze hibride si proteze digitale.

Este necesara o colaborare intre medicul ORL -ist si audiolog, pentru a asigura pacientului cea mai buna solutie de protezare.
Medicul pune diagnosticul surditatii si exclude posibilitatea unui tatament medical sau chirurgical al acestei surditati.
Audiologul va selecta proteza optima si va asigura service-ul acesteia.

 

Examenele pacientilor candidati la protezare constau in:

-examen otologic

-examen audiometric: – audiometrie tonala liminara

– audiometrie tonala supraliminara

– audiometrie vocala

– impedansmetrie

 

TRATAMENTUL AFECTIUNILOR RINOSINUSALE

Corpii straini nazali sint intilniti mai frecvent la copii.

Pot fi animati (insecte) sau inerti(organici sau anorganici)

Unii corpi straini pot ajunge in fosele nazale  pe cale posterioara, coanala, in timpul vomei sau acceselor de tuse.

Simptomatologie: obstructie nazala (de obicei unilaterala), stranut, rinoree apoasa initial care devine purulenta, fetida in cazul unui corp strain neglijat, hiposmie, cefalee.

In cazul neglijarii corpului strain nasal se poate ajunge la complicatii sinusale, afectarea aparatului lacrimal sau chiar septicemie.

Tratamentul consta in extractia corpului strain, cu delicatete, dupa anestezia de contact a mucoasei nazale.

  Rinitele acute   reprezinta inflamatia acuta a mucoasei nazale; din punct de vedere etiologic rinitele se clasifica in:

–    rinita acuta banala,

–     rinita acuta a sugarului si nou nascutului

–     rinita acuta specifica, ale bolilor infectocontagioase

  Rinita acuta banala   -guturai, coriza: reprezinta una dintre cele mai frecvente boli din patologia umana, ce apare la toate virstele, avind caracter epidemic. Boala este initial virala, ulterior flora microbiana nazala devenind virulenta, transformind coriza in rinita mucopurulenta.

Factori favorizanti ai rinitei acute:  cauze de obstructie nazala, alergia nazala, frigul, umezeala, atmosfera poluata, scimbarile bruste de temperature, stresul, oboseala, tutunul, alcoolul,etc.

Simptomatologia rinitei acute banale: – la debut se manifesta prin:cefalee, frisoane stranuturi, astenie mialgii, secretii nazale apoase, obstructie nazala, hiposmie-anosmie.

– in stadiul urmator secretia devine mucopurulenta, iar simptomatologia generala scade in intensitate.

Boala evolueaza de cele mai multe ori spre vindecare completa. Rareori se poate complica cu: sinuzite, otite , faringite, laringotraheobronsite , complicatii oculare.

Tratamentul consta in administrarea de antiinflamatoare( ibuprofen,diclofenac, etc.) antitermice( paracetamol), antalgice, antialergice, dezinfectante nasofaringiene( instilatii nazale de picaturi de vasoconstrictoare de 2-3 ori pe zi), antiseptice locale, vitaminoterapie, inhalatii, aerosoli.In caz de suprainfectie se administreaza antibiotic, de preferinta dupa efectuarea antibiogramei din secretiile nazale.

Tratamentul igienodietetic presupune repaus la pat in camera aerisita, alimentatie usoara, bai calde la picioare, etc.

Rinita cronica reprezinta inflamatia cronica a mucoasei nazale , evoluind de obicei pe un arbore respirator fragil.

Clasificare: – rinita cronica banala: catarala, hipertrofica, atrofica.

– rinita cronica specifica din bolile infectocontagioase

– rinita cronica micotica.

     Rinita cronica catarala se dezvolta prin cronicizarea unei rinite acute, in conditiile persistentei factorilor favorizanti.

Simptomatologia rinitei cronice catarale: →rinoree permanenta sau intermitenta, variabila cantitativ,

→obstructie nazala,

→rinolalie inchisa.

La consultatia ORL , medicul constata mucoasa nazala congestionata, edematiata, acoperita de secretii mucopurulente.

Tratamentul medical in rinita cronica catarala consta in eliminarea secretiilor nazale prin musajul corect, repetat, aspirarea secretiilor,dezinfectie nazofaringiana cu antiseptice locale,vasoconstrictoare, inhalatii, aerosoli cu vasoconstrictoare,corticosteroizi, antibiotice, mucolitice.

Tratamentul adjuvant consta in vitaminoterapie, administrarea de preparate de calciu, vaccinare, tratament balneo-climateric (cure heliomarine,iod, ape minerale sulfuroase, hidroterapie, etc.)

Se va efectua tratamentul tuturor focarelor infectioase care au determinat inflamatia mucoasei nazale, tratamentul deviatiei de sept nasal, polipozei nazale, adenoidectomie , etc.

  Rinita cronica hipertrofica   este o etapa evolutiva a rinitei cronice catarale, stadiul hipertrofic fiind caracterizat de o pituitara degenerata edematos.

Simptomatologia rinitei cronice hipertrofice consta in obstructie nazala unilaterala, bilaterala sau “in bascula”, sforait, respiratie orala, tulburari de miros, rinoree mucoasa.

La consultatia ORL , medicul ORL -ist observa mucoasa nazala care este congestiva, violacee,ingrosata si acoperita de secretii mucoase.

Din punct de vedere anatomo-clinic rinita cronica hipertrofica se manifesta sub doua forme: difuza si localizata

Tratamentul profilactic: aer curat, evitarea schimbarilor bruste de temperature, evitarea umezelii, a aerului uscat si supraincalzit, evitarea consumului de tutun si alcool , evitarea utilizarii in exces a substantelor vasoconstrictoare ( Bixtonim, rinofug,etc.)

Tratamentul medicamentos (pentru faza I de hipertrofie moale): vasoconstrictoare, aerosoli cu corticoizi, vitamina PP, raze ultrascurte, infiltratii cu hidrocortizon in cornete. Tratamentul medicamentos este de prima intentie in rinita cronica.

Pentru faza a II a de hipertrofie conjunctiva tratamentul este exclusiv chirurgical constind in retractia chirurgicala a cornetului inferior prin: electrocauterizare, crioterapie, vaporizare laser, mucotomie endoscopica cu shaverul sau prin radiofrecventa,turbinectomie clasica cu foarfeca, luxarea cornetului inferior in lateral.

Preoperator sint necesare o serie de investigatii de laborator si obtinerea consimtamintului informat al pacientului.

Interventia chirurgicala se poate face in anestezie locala sau generala.

In functie de metoda aplicata postoperator nasul va fi tamponat timp de 24-48 de ore. Dupa detamponare se va face toaletarea zilnica a foselor nazale de catre    medicul specialist ORL cu aspirarea secretiilor si crustelor, DNF, etc. Ulterior tratamentul local se va face de 2 ori pe saptamina pina la obtinerea vindecarii totale.

Efectul final al interventiei chirurgicale poate fi observat la mai multe saptamini postoperator.

    Rinita cronica atrofica    este caracterizata de o inflamatie cronica a mucoasei nazale ce determina atrofia pituitarei si ascheletului regiunii nazosinusale.

Din punct de vedere anatomo-clinic prezinta doua forme:

1.Rinita cronica atrofica simpla

2.Rinita cronica atrofica ozenoasa (ozena)

Rinita cronica atrofica ozenoasa apare mai frecvent la femei, cu debut in perioada pubertatii. Afecteaza mai des rasa galbena

In etiologia bolii au fost elaborate mai multe teorii ( anatomice, fiziologice, infectioase, metabolice, traumatice)

Simptomatologie: obstructie nazala, senzatie de uscaciune, rinoree purulenta cronica fetida, cacosmie initial subiectiva apoi obiectiva,cefalee.

La examinarea ORL se  observa la nivelul foselor nazale cruste de culoare verde murder, fetide, mucoasa nazala este atrofiata, fragila; fosele nazale sint largi.

Evolutia rinitei cronice atrofice ozenoase poate fi descendenta, cuprinzind faringele, laringele, traheea.

Tratamentul medical in rinita cronica atrofica vizeaza:

1.modificarea troficitatii mucoasei nazale prin: aerosoli cu apa de mare, apa termala, apa iodata; aeroterapie aplicarea de substante caustice chimice( glicerina iodata 1%), vitaminoterapie( vit. A, E, D2, PP)

2. modificarea florei microbiene: pensulatii cu glicerina glucozata, aerosoli cu antibiotice, vaccinare.

3.tonificarea starii generale: calciu, vitamine, proteinoterapie.

Tratamentul chirurgical in rinita cronica atrofica vizeaza eliminarea crustelor, combaterea formarii lor si micsorarea calibrului foselor nazale prin interventii la nivelul septului nazal, peretelui extern al foselor nazale sau la nivelul planseului foselor nazale.

  

                   SINUZITELE ACUTE

Sinuzitele acute  reprezinta inflamatia acuta a mucoasei sinusurilor paranazale.

Sinuzita maxilara acuta

Este o inflamatie acuta banala, difuza, a mucoasei sinusului maxilar.

In general sinuzita maxilara acuta este secundara unei rinite acute.

 

Este o inflamatie acuta banala, difuza, a mucoasei sinusului maxilar.
In general sinuzita maxilara acuta este secundara unei rinite acute.

 

Simptomatologie:

  • durere spontana pulsatila la nivelul obrazului, care iradiaza la nivel suborbitar, arcada dentara,
  • obstructie nazala unilaterala,
  • rinoree mucoasa, mucopurulenta care devine purulenta,
  • cefalee,
  • fotofobie,
  • hiposmie,
  • febra.

Tratamentul in sinuzita maxilara acuta are ca scop dezobstruarea si decongestionarea m ucoasei foselor nazale.

Tratamentul general include:
Antibiotic, de preferat dupa antibiograma, timp de 7-10 zile
Antiinflamator
Antalgic
Antialergic
Vitaminoterapie

Tratamentul local presupune dezobstructia ostiumului sinusului maxilar si consta in mese nazale zilnice cu substante vasoconstrictoare, aerosoli cu hidrocortizon, vasoconstrictoare.
In sinuzita maxilara  care nu dreneaza, cu dureri atroce sau daca rinoreea purulenta se mentine dupa citeva zile de tratament, se poate practica punctia sinusului maxilar cu instilarea intrasinusala de solutii antibiotice.

Sinuzita etmoidala acuta

Sinuzita etmoidala acuta este inflamatia acuta a mucoasei celulelor etmoidale
Sinuzita etmoidala acuta poate apare la toate virstele
Simptomatologia sinuzitei etmoidale acute: durere intense, pulsatila la nivelul radacinii nasului si unghiului intern al ochiului, obstructie nazala unilaterala, rinoree mucopurulenta sau purulenta,tulburari de miros( hiposmie, anosmie), cefalee, oboseala la efort intelectual.
Tratamentul sinuzitei etmoidale acute consta in dezobstruarea si decongestionarea foselor nazale, printr-o medicatie corespunzatoare: antibiotic,antalgic antiinflamator, aerosoli , inhalatii, mese nazale cu vasoconstrictoare.

Sinuzita frontala acuta

Sinuzita frontala acuta reprezinta inflamatia acuta a micoasei sinusului frontal.
Simptomatologie: durere intensa la nivelul regiunii frontoetmoidoorbitare,cefalee, obstructie nazala , rinoree purulenta, tulburari de miros (hiposmie, anosmie).
Tratament este comun cu cel al sinuzitei maxilare si etmoidale acute: antibiotic cu spectru larg timp de 10-14 zile, antiinflamatorii, antialgice, vasoconstrictoare local dar si general(pseudoefedrina).

SINUZITELE CRONICE

 SINUZITA MAXILARA CRONICA

Sinuzita maxilara cronica reprezinta o inflamatie cronica a mucoasei sinusului maxilar cu evolutie mai mare de 3 luni.

Factorii favorizanti ai unei sinuzite maxilare cronice pot fi:
–    factori rinologici ( cauze de obstructie nazala cronica)
–    factori de mediu (poluarea): noxe, praf, fum
–    factori infectiosi
–    focare dentare ce pot determina o sinuzita maxilara odontogena
–    factori traumatici
–    factori tumorali
–    imunitate scazuta din diferite cauze.

Simptomatologia sinuzitei maxilare cronice consta in:
–    senzatia de presiune, tensiune la nivelul obrazului
–    durere de mica intensitate
–    obstructie nazala
–    rinoree (secretie nazala) mucopurulenta, uneori urit mirositoare
–    tulburari de miros
–    tuse matinala cu expectoratie

La examinarea ORL se constata prezenta secretiilor purulente in fosa nazala, secretii care pot fi uneori fetide,iar  mucoasa nazala este congestive.

Este necesara efectuarea unor investigatii cum ar fi:
–    examinare endoscopica  nazala
–    radiografie de sinusuri anterioare si posterioare ale fetei
–    examen Computer Tomograf
–    RMN
–    examen bacteriologic si micologic al secretiilor cu antibiograma
–    consult stomatologic si radiografii dentare daca se suspicioneaza o cauza dentara a sinuzitei
–    examen bioptic (daca este cazul)
–    testari alergice
–    uneori punctie sinusala

Cum tratam o sinuzita maxilara cronica?

Tratamenrul profilactic este foarte important si consta in tratarea tuturor factorilor ce determina obstrictie nazala, cum ar fi: deviatia de sept nazal , rinita cronica hipertrofica, polipoza nazala, etc

Tratamentul curativ in sinuzita maxilara cronica este medical si chirurgical.

Tratamentul medical consta in administrarea de :
–    antibiotic cu spectru larg
–    dezobstruante nazale vasoconstrictoare
–    mucolitice
–    vitamine si minerale
–    inhalatii
–    aerosoli cu substante antiinflamatoare

Tratamentul chirurgical are drept scop drenarea sinusului maxilar ; acest lucru se poate face pe cale endoscopica (meatotomie medie) sau pe cale clasica in functie  de fiecare pacient.

Preoperator trebuie efectuate urmatoarele analize :
–    Hemoleucograma
–    Coagulograma
–    Teste hepatice
–    Teste renale
–    Glicemie
–    Radiografie pulmonara, EKG si consult cardiologic daca interventia are loc in anestezie generala

Este foarte important de stiut preoperator daca pacientul urmeaza tratamente medicamentoase cronice sau este alergic la vreun medicament.

Postoperator pacientul ramine tamponat nazal aproximativ 24 de ore cu tampoane nazale speciale tip Merocel; dupa detamponare (scoaterea tamponului nazal) se va practica toaleta zilnica a foselor nazale, cu aspiratia secretiilor si crustelor, urmata de mese nazale cu solutii vasoconstrictoare.
Controalele ORL  postoperatorii sint obligatorii si constau in toaletarea foselor nazale, initial zilnic, iar apoi la 3-4 zile, pina la vindecare.

DEVIATIA DE SEPT NAZAL 

Septul nazal este septul osteocartilaginos care desparte cele doua fose nazale.
Deviatia septului nazal reprezinta o neregularitate sau o deviere de pe linia mediana a septului nazal osteocartilaginos, deviere ce determina obstructia unilaterala sau bilaterala nazala.

Aceasta deviere poate fi congenitala sau posttraumatica ( o anamneza corecta ne ajuta in stabilirea cauzei acestei deviatii de sept).
Uneori pot exista si alte afectiuni nazale ce duc la cresterea obstructiei nazale:    rinita cronica hipertrofica , polipoza nazala, etc.
Examinarea ORL impreuna cu examenul radiografic al piramidei nazale stabilesc diagnosticul de deviatie de sept.
Trebuie excluse o serie de afectiuni ce se pot confunda cu deviatia de sept: hipertrofia cornetelor, corpi straini nazali, polipoza nazala, tumori benigne sau maligne de fose nazale, hematom septal.etc.
Tratamentul deviatiei de sept este chirurgical si consta in indepartarea portiunii de sept care este deviate cu scopul obtinerii unui culoar respirator adecvat. Interventia se face endonazal (prin interior), fara cicatrici.Daca este cazul se poate face in acelasi timp operator si operatia de rinoplastie (rinoseptoplastie)
Preoperator sint necesare o serie de investigatii de laborator ( hemoleucograma, coagulograma, teste hepatice, teste renale, glicemie VSH, etc) iar in cazul efectuarii operatiei in anestezie generala mai sin utile si o radiografie cardio-pulmonara, EKG.
Interventia se poate face in anestezie locala potentate sau in anestezie generala cu intubatie orotraheala.
Interventia chirurgicala dureaza ~ 40- 50 min.
La sfirsitul interventiei se pun in ambele fose nazale tampoane nazale hemostatice (tip Merocel), ce se mentin ~24-48 de ore, in functie de singerarea intraoperatorie. In toata aceasta perioada pacientul va respira pe gura.
Dupa scoatera tampoanelor nazale se face toaleta zilnica a foselor nazale, apoi instilatii de solutii vasoconstrictoare ( rinofug, bixtonim, etc).
Controalele postoperatorii sint frecvente in prima saptamina dupa operatie (pentru toaletarea foselor nazale cu indepartarea secretiilor si a crustelor ce se formeaza), apoi mai rare din a doua saptamina.

Vindecarea se obtine la 2 – 3 saptamini.
TRATAMENTUL AFECTIUNILOR FARINGIENE Corpii straini    sint mai frecventi la copii, fiind foarte variabili( oase de pasare, peste, ace etc).Cel mai frecvent sint accidentali, dar ei pot ajunge in faringe si in timpul mesei sau in accesele de ris, plins, tuse.
Corpii straini faringieni pot fi, in functie de localizare:
1.Rinofaringieni: se manifesta prin: obstructie nazala, rinoree mucopurulenta, rinolalie inchisa.
2.Orofaringieni : se manifesta prin:odinofagie, disfagie( durere si greutate la inghitit),regurgitatii, sialoree.
3.Hipofaringieni: se fixeaza de obicei in spatiile glosoepiglotice, repliurile aritenoepiglotice , sinusurile piriforme. Se manifesta prin dureri locale, disfagie, sialoree, senzatia de corp strain, uneori tulburari de respiratie.
Tratamentul consta in extractia corpului strain pe cai naturale.

Inflamatiile acute ale faringelui

Adenoidita acuta reprezinta inflamatia acuta a amigdalei faringiene Luschka ( tesutul limfoid de la nivelul cavumului).

Este frecventa la sugari si copiii mici.

De obicei etiologia este virala, dar s-au evidentiat si infectii asociate cu germeni piogeni: pneumococi,streptococci, stafilococi
Simptomatologie: febra, obstructie nazala, rinoree mucopurulenta, respiratie orala, sforait.
Complicatii ce pot apare: otite , sinuzite , laringite, traheobronsite, complicatii oculare, adenoflegmon retrofaringian.
Recidivele frecvente  duc la hipertrofia cronica a amigdalei rinofaringiene  si reprezinta vegetatiile adenoide . In aceste cazuri se practica adenoidectomia , la cel putin o luna de la ultimul episod de adenoidita acuta.
Tratamentul trebuie sa fie atit profilactic cit si curativ.

Tratamentul curativ consta in aspiratia secretiilor nazale, dezinfectante si vasoconstrictoare locale, antipiretice, antiinflamatorii, uneori antibiotice.

    Anginele acute reprezinta inflamatiile acute ale faringelui care cuprind intreaga structura a organului precum si totalitatea foliculilor limfatici ce formeaza inelul limfatic Waldeyer.
Se clasifica in:
1.    Angine rosii (virale)
2.    Angine eritematopultacee (bacteriene)
3.    Angine cu false membrane
4.    Angine ulceroase
5.    Angine ulceronecrotice

Anginele virale se manifesta clinic prin: febra, frison, odinofagie (durere la inghitit), otalgie reflexa, cefalee.m
Este necesar sa se efectueze urmatoarele examene de laborator: hemoleucograma, VSH, proteinaC reactiva, fibrinogenemia,ASLO, exudatul faringian, fractiunea C3 a complementului, ex. sumar de urina, teste serologice de identificare a virusului.
Anginele virale sint considerate boli infecto-contagioase, fiind astfel necesara izolarea pacientului.
In lipsa complicatiilor, evolutia este de 4-5 zile.

  Tratamentul consta in administrarea de antiinflamatoare nesteroidiene ( nurofen, diclofenac, aulin, etc), dezinfectante orofaringiene ( comprimate pt. supt sau solutii antiseptice pt. gargara), vitamina C, antipiretice (algocalmin, paracetamol), antalgice, dezobstuante nazofaringiene ( rinofug biorinil, etc).
Tratamentul antibiotic nu este necesar decit in cazul suprainfectiei bacteriene.

 

Pot fi o complicatie a anginelor virale.
Sint boli infectocontagioase.
  Tratamentul simptomatic se face cu:

– antiinflamator(ibuprofen, ketonal, diclofenac) ,

– dezinfectante orofaringiene ( tablete pentru supt sau solutii pentru gargara)

– antialgice ( paracetamol)

– antipiretice (algocalmin)

– DNF.
Tratamentul etiopatogenic: – intotdeauna este necesar tratamentul cu antibiotice, de preferat dupa efectuarea examenului bacteriologic si a antibiogramei.

Tratamentul antibiotic se administreaza timp de 7-10 zile.
  Tratamentul chirurgical: se recomanda amigdalectomia la 1 luna dupa episodul acut, in formele recidivante sau la pacientii cu titrul ASLO crescut.

       Inflamatiile cronice ale faringelui

     Faringita cronica   este o inflamatie cronica a mucoasei faringiene, favorizata de fumat, alcool, noxe, praf,  rinite si sinuzite , factori metabolici.

Clasificare:

–         Faringita cronica difuza

–         Epifaringita cronica

–         Faringocheratoza

–         Ozena faringiana

Faringita cronica hipertrofica se manifesta prin odinofagie( durere la inghitit), senzatia de uscaciune, senzatia de corp strain, tuse.

La examenul ORL se observa mucoasa faringiana congestiva, cu proliferare de tesut limfoid, acoperit cu secretii aderente, dedublarea pilierilor posteriori.

Tratamentul consta in badijonari faringiene cu solutie de nitrat de argint, gargara cu solutii alkaline sau mentolate, instilatii nazale cu solutii uleioase.

Adenoidita cronica ( vegetatiile adenoide)

Reprezinta hipertrofia amigdalei faringiene Luschka, ce apare ca o consecinta normala a maturarii imunitare intre virsta de 1-8 ani, prin contactul cu diferite bacterii si virusuri.

Vegetatiile adenoide regreseaza spre virsta pubertatii.
Uneori aceasta hipertrofie devine obstructiva determinind aparitia sindromului adenoidian.

Se manifesta prin: obstructie nazala, respiratie orala, sforait, somnolenta, cefalee, hipoacuzie (determinate de disfunctia tubara sau otita seroasa ).

Audiograma poate evidentia hipoacuzie de transmisie, iar timpanograma arata timpanograma de tip B.

Complicatiile ce pot apare sint: otite , sinuzite , laringo-traheo-bronsite, tulburari gastrointestinale, endocrine, etc.

Tratamentul curativ  este cel chirurgical si anume: adenoidectomia in anestezie locala sau generala.
Operatia de vegetatii adenoide (adenoidectomia) este o interventie usoara si rapida( 5-10 minute) prin care se extirpa vegetatiile denoide.

Se poate practica in anestezie locala sau generala. Complicatiile interventiei chirurgicale sint rare si minore ( legate de anestezie, hemoragie, infectie).

Virsta de 4- 5 ani este cea mai potrivita pentru aceasta interventie, la aceasta virsta vegetatiile adenoide determinind cele mai multe complicatii.
Exista riscul reaparitiei vegetatiilor adenoide dupa operatie corect efectuata  in aproximativ 5-6% din cazuri. Operatia efectuata sub virsta de 3 ani, poate prezenta risc de reaparitie a tesutului limfoid, mai ales la copiii cu teren limfatic sau alergic.

Dupa operatia de vegetatii adenoide se recomanda repaus la domiciliu 3-4 zile; se evita colectivitatea cel putin o saptamina;de asemenea, se evita contactul cu persoanele racite in aceasta perioada.

Se evita consumul de alimente fierbinti, condimentate si bauturi carbogazoase.

In caz de dureri mari se pot administra analgezice de tipul: paracetamol, algocalmin, nurofen.
Vindecarea are loc la 2-3 saptamini dupa operatie.

  Amigdalita cronica

Exista patru tipuri de amigdalita cronica:

  • amigdalita cronica cazeoasa
  • amigdalita cronica – focar de infectie
  • amigdalita cronica scleroatrofica
  • amigdalita cronica hipertrofica

Simptomatologia consta in:  senzatie de corp strain faringian, intepaturi faringiene, durere difuza ce poate iradia spre ureche, halena fetida, tuse iritativa.

La consultul ORL se observa amigdalele palatine care pot fi  mici, intravelice sau hipertrofice in functie de tipul de amigdalita cronica, cripte amigdaliene cu cazeum. Uneori poate fi prezenta si o adenopatie subangulomandibulara.

In stabilirea diagnosticului  de amigdalita cronica – focar de infectie sint utile exudatul faringian, ASLO, VSH, hemoleucograma, imunograma serica, proteina C reactiva, fibrinogenul,  sumarul de urina, etc.

Complicatiile care pot apare  in amigdalita cronica sint: reacutizari frecvente, otite, rinosinuzite , laringo-traheo-bronsite, complicatii cardiace, renale, articulare, etc

Tratamentul  amigdalitei cronice este chirurgical si anume: amigdalectomia extracapsulara bilaterala. Aceasta interventie se poate face sub anestezie locala sau generala, la cel putin 4 saptamini de la ultimul episod de amigdalita acuta.

Postoperator tratamentul consta in antiinflamator, antialgic, Moldamin. Se evita alimentele fierbinti, dure ( pot rani zona operata), citricele, bauturile fierbinti,

TRATAMENTUL AFECTIUNILOR LARINGIENE

     LARINGITELE ACUTE

Laringita acuta reprezinta inflamatia acuta a mucoasei laringiene, ce poate evolua spontan spre vindecare.

Factorii favorizanti ai laringitei acute sint:

  • expunerea la frig si umezeala, poluare;
  • schimbarea brusca de temperature;
  • fumatul;
  • consumul de alcool;
  • efortul vocal;
  • amigdalita cronica;
  • rinosinuzita cronica ;
  • boli cronice: diabetul zaharat, bronsita cronica, hepatita cronica, etc.

 Laringita acuta se clasifica in:

  • laringita acuta catarala
  • laringita acuta edematoasa
  • laringita acuta supurata
  • laringita acuta cu pericondrita
  • laringita acuta sufocanta a copilului
  • laringita acuta din bolile infecto-contagioase: rujeola, rubeola, scarlatina, tifos, herpes,etc.

Laringita acuta catarala

Laringita acuta catarala are debut brusc cu disfonie (raguseala) sau afonie, tuse iritativa, senzatia se uscaciune si durere laringiana.
La consultul ORL ,  examinarea videoendoscopica laringiana evidentiaza mucoasa laringiana si corzile vocale congestive ( rosii) si secretii mucoase.

Tratamentul adjuvant consta in:

  • repaus vocal minim 4 zile: vorbit cit mai putin si nu in soapta, evitarea vorbitului tare sau la telefon.
  • evitarea “curatarii gitului”: poate duce la crestera inflamatiei laringiene.
  • interzis fumatul ( chiar si fumatul pasiv), noxele
  • atmosfera calda si umeda,
  • hidratare corecta(2 litri pe zi),
  • consumul de bauturi calde,
  • comprese calde in jurul gitului,
  • inhalatii cu vapori calzi, aerosoli
  • prevenirea sau tratarea refluxului gastro-esofagian.

 Tratamentul medical:
antiinflamatorii
antitusive
dezobstruante nazale
aerosoli cu substante vasoconstrictoare sau antiinflamatorii,
instilatii laringiene cu vitamina A
vitamina C
uneori: antialergice, antibiotice.

Laringita acuta edematoasa

Este o forma mai grava de laringita acuta cu debut brusc cu disfonie (raguseala), dispnee (greutate la respirat), tuse uscata, iritativa, durere laringiana, disfagie (greutate la inghitit), febra

La examinarea endoscopica laringiana se observa mucoasa laringiana congestiva (rosie) si edematiata (umflata) la nivelul intregului laringe.

Tratamentul medicamentos:

  • antibiotice
  • perfuzie cu antiinflamatoare steroidiene;
  • aerosoli
  • vasoconstrictoare nazale
  • antitusive
  • calciu, vit. C
  • in caz de dispnee mare se poate ajunge la traheotomie

Tratmentul adjuvant:
⇒repaus vocal minim 4 zile: vorbit cit mai putin si nu in soapta, evitarea vorbitului tare sau la telefon.
⇒evitarea “curatarii gitului”: poate duce la crestera inflamatiei laringiene.
⇒interzis fumatul ( chiar si fumatul pasiv), noxele
⇒atmosfera calda si umeda,
⇒hidratare corecta(2 litri pe zi),
⇒consumul de bauturi calde,
⇒comprese calde in jurul gitului,
⇒inhalatii cu vapori calzi.
⇒prevenirea sau tratarea refluxului gastro-esofagian.

LARINGITELE CRONICE

Reprezinta inflamatii ale mucoasei laringiene cu evolutie cronica, prelungita, manifestindu-se prin disfonie (raguseala) veche, continua sau intermitenta.
Factori favorizanti:

  • fumatul si consumul de alcool
  • inhalarea de particule iritante de praf, substante chimice
  • surmenajul professional al corzilor vocale
  • inflamatii de vecinatate: rinosinuzite, amigdalite.

Clasificarea laringitelor cronice:

  • laringita cronica catarala;
  • laringita cronica pseudomixomatoasa;
  • laringita cronica hipertrofica rosie;
  • laringita cronica hipertrofica alba;
  • laringita cronica atrofica;

   Laringita cronica catarala    se manifesta prin disfonie (raguseala), tuse, hemaj, senzatie de corp strain laringian. Disfonia (raguseala) este cronica, tenace, constanta.
Consultul ORL remarca congestia difuza a mucoasei laringiene; corzile vocale sint ingrosate,mobile, usor hipotonice; secretiile sint filamentoase, aderente. Pentru stabilirea diagnosticului sint utile o serie de explorari: radiografia de laringe, tomografia de laringe examen fibroscopic sau endoscopie rigida laringiana, stroboscopia, laringoscopia directa, laringoscopia suspendata, videoendoscopia de contact, examen histopatologic.

Tratamentul profilactic:

  • evitarea fumatului si consumului de alcool;
  • evitarea mediului poluat;
  • evitarea efortului vocal.

 Tratamentul adjuvant:

  • vitamina A: per os; instilatii nazale si laringiene
  • inhalatii cu solutii alcalinizante

 Tratamentul medicamentos:

  • dezobstructie nazala;
  • aerosoli cu vasoconstrictoare, antiinflamatorii steroidiene, mucolitice;
  • antibiotice 7-10 zile;
  • antialergice;
  • mucolitice;
  • antiinflamatorii steroidiene in cure scurte

Tratamentul foniatric: pentru corectarea viciilor vocale.

Tratamentul chirurgical: laringoscopie suspendata cu decorticare parcelara sau marginala a corzii vocale cu examen anatomopatologic.

Dispensarizarea pacientului este utila, constind in controale ORL periodice si evaluarea leziunilor.

O DISFONIE (RAGUSEALA) MAI VECHE DE 4 SAPTAMINI TREBUIE EVALUATA DE MEDICUL SPECIALIST ORL!

CANCERUL LARINGIAN

Cancerul laringian este cel mai frecvent cancer localizat in sfera ORL.
Factorii de risc ai cancerului laringian sint:

  • fumatul
  • consumul de alcool
  • munca in mediu cu noxe
  • leziuni precanceroase: laringita cronica hiperplazica rosie, laringita cronica hiperplazica alba, laringita cronica tuberculoasa, iradierea,etc.
  • sex masculin.

Simptomatologia in cancerul laringian este in functie de localizarea tumorii.
Tabloul clinic consta in:

  • disfonie – care este persistenta, progresiva, aspra, rugoasa.
  • disfagie – cind tumora se extinde la faringe
  • dispnee
  • tuse
  • otalgie reflexa
  • halena fetida
  • sialoree
  • parestezii laringiene, senzatie de corp strain
  • adenopatie latero-cervicala

Orice disfonie (raguseala) care nu dispare dupa 3-4 saptamini de tratament trebuie sa atraga atentia pacientului si acesta sa solicite un consult ORL !!!
In lipsa tratamentului, cancerul laringian, indiferent de localizare sau de forma anatomopatologica, evolueaza spre obstructia lumenului laringian, extensie la nivelul ganglionilor limfatici, metastazare la distanta, casexie si exitus.

De aceea diagnosticul precoce al cancerului de laringe, este foarte important in ceea ce priveste prognosticul.
Persistenta sau agravarea unui simptom  trebuie sa atraga atentia si pacientul sa solicite o consultatie ORL.

Tratamentul cancerului laringian

In primul rind trebuie oprit consumul de tutun, alcool si evitat mediul poluat.
In cancerul laringian exista mai multe posibilitati de tratament:

  • Tratamentul chirurgical
  • Radioterapia
  • Tratament chimioterapic

Forma de tratament aplicata se alege in functie de localizarea tumorii, forma histopatologica, starea biologica a pacientului, etc.
Tratamentul cu  aerosoli  presupune introducerea pe cale respiratorie in diferite portiuni ale aparatului respirator a unor substante pulverizate sub forma de aerosol i.Acestia sunt  particule de dimensiuni mici obtinute din combinarea unui mediu gazos cu o substanta solida sau lichida fin dispersata.Metoda este neinvaziva, nedureroasa, dureaza putin si se poate  face si la copiii mici.
De obicei se face o cura cu 9-10 sedinte.Aerosolii au urmatoarele avantaje:

  • sedimenteaza lent,
  • se resorb rapid prin epiteliul respirator
  • pot strabate un strat subtire de lichid fara a se dizolva.

Exista aerosoli artificiali – generati de dispozitive speciale si aerosoli naturali – pe care-i gasim in natura( marini, de padure). Aerosolii naturali marini sint contin ioni de sodiu, cu rol in regenerarea mucoasei nazale .

Indicatiile aerosolilor

Aerosolii sunt indicati in boli pulmonare (traheite, bronsita cronica, bronsita asmatiforma, bronsiolite, bronsiectazii, astm bronsic, emfizem pulmonar) si afectiuni ORL ( sinuzite, rinite,   faringite, laringite ,  otite , amigdalite )

Efectul terapeutic al aerosolilor poate fi: antibacterian, bronhodilatator, antiinflamator, vasoconstrictor, sedativ, antialergic, in functie de substanta folosita .